Un brad si doi îngerasi..

Așa după cum povesteam in descriere, sunt pasionata de tot ceea ce reprezinta Crăciunul,  așa ca împodobirea bradului este o adevarata sărbătoare pentru mine.Si cum de mică am fost crescută, bine zic eu de altfel, in acest spirit așa mi-am propus sa învăț si albinuțele sa fie.

Daca pana acum aveam în casa brăduț natural, fie el in ghiveci sau nu, de anul asta ne-am propus sa investim intr-unul artificial ca sa ii ferim pe cei mici de eventuale pericole, gen înghițirea acelor, sa fim ECO dar mai ales sa il putem împodobi de la începutul lunii, dându-le astfel ocazia de a se bucura de el toată luna si nu doar câteva zile pe an.Zis si făcut!

Trecand prin partea organizatorica, cu mici întreruperi de rigoare pentru a servi masa albinuțelor, am ajuns la partea magica a serii, cea in care împreuna montam vârful bradului si il decoram cu cele mai frumoase podoabe.Nu stiu dacă sunt sau nu cele mai frumoase, insa clar noi le facem sa strălucească intr-un mod special!

Fundalul sonor al colindelor îndeamnă la visare, mireasma de portocale si scortisoara ma duce lin cu gândul la momentele copilăriei când așteptam cu sufletul la gura sa se întâmple magia, si îmi puneam o dorința arzătoare „la brăduț” îmi spuneam eu.Si credeam cu atâta tărie in ea, încât sufeream la propriu dacă nu se materializa!Pentru mine era parte din familie, vorbeam cu el, il alintam, il mângâiam, doar el infaptuia magia, nu?

Anul acesta e mai mult decât magie!Sunt alături de doua minuni, care privesc curioși roiala din jurul lor cu ochi iscoditori, atrași de sutele de luminițe din brăduțul falnic, ce străjuiește încăperea cufundata in poveste, in propria noastră poveste!

Din vârful bradului ne veghează doi îngerași care nu sunt altceva decât întruchiparea albinutelor , intrate in viața noastră pentru a o înfrumuseța, pentru a face lumea din jur mai buna, pentru a binecuvânta locul in care se afla!De doua ori chiar!

Cu atingeri firave întind mânuțele către brad, si se minunează de ceea ce văd, râzând inocent, si in acel zâmbet de copil citesc atâta bunătate, atâta sinceritate, atâta bucurie pentru ceea ce trăiesc!Si învăț…învăț de la ei sa ma bucur din plin de lucruri mărunte, de un glob, de un zâmbet, de o gingașa luminița ce le învăluie chipurile intr-o aura strălucitoare!

Cu un pic de ajutor, izbutesc sa agate in brad primul lor glob, prima steluta si bucuria este imensa!

„Silent night” devine încet încet lait motivul serii, pe lângă pledoaria de colinde, iar aromele se îmbie armonios pe fundal..

Clipe memorabile trăim împreuna la celebrarea primului nostru Crăciun!Si pentru ca ei sunt atât de speciali fiecare vibratie este la puterea a doua…

Voi, măicuțe de gemenei, ce sentimente ați încercat la primele Sărbători petrecute împreuna?

 

Prima ninsoare

Astăzi, pentru prima data in an si mai ales pentru prima data in viața puilor mei, ninge!

Fulgii de nea se astern alene peste tot..in grădini, pe copaci, pe strada, îmbrăcând in straie feerice de sărbătoare întreaga suflare!Asa ca profit de peisajul mirific de-afară si îmi scot albinuțele din stup la o prima întâlnire cu Crăiasă Zăpezilor;)

Le urmăresc trăirile cu sufletul la gura, așteptând sa văd mirarea de pe chipurile lor senine!Si ce-i drept primele reacții nu se lasă așteptate prea mult : ochi mari iscoditori scruteaza perdeaua de zăpada cernută din cer, năsucuri reci se zgribulesc la atingerea de catifea a zăpezii lăsând in urma un scâncet de nemulțumire, cauzat probabil de răceala fulgilor;)

Pentru mine emoție pura si nimic mai mult!Prima zăpada a albinuțelor ma lasă muta!Muta de fericire, de uimire pentru ceea ce trăiesc.

Aceste ființe mici si inocente, atât de fragede si necoapte, cunosc lumea pas cu pas, ceas de ceas, fulg cu fulg si nu contenesc sa o înfrumusețeze cu fiecare secunda ce trece, prin simpla lor prezenta!

Si acest spectacol mirific se desfășoară in fata mea, sunt părtașa la el clipa de clipa si ma bucur nespus de acest privilegiu cu care am fost binecuvântata!

Deodata ninsoarea se mai potolește, albinuțele adorm epuizate de aventura trăită iar eu îmi simt obrajii nefiresc de calzi pentru temperatura de afara, brăzdați ușor de urmele emoției..

Sa fie zăpada de vina?;)

 

„Copiii sunt mainile cu care ne prindem de Rai!”

De curand am citit aceasta sintagma, in finalul unui articol, si atat de mult m-a impresionat sublimul ei adevar, incat as putea spune ca de atunci a devenit motto-ul meu!

Si da, copiii chiar sunt minunile mici ale Divinitatii, pure, inocente, ce aduc numai bucurie si emotie in jurul lor.

De la procreere si pana la momentul nasterii, devin oameni cu drepturi depline, fiinte de sine statatoare, cu un istoric mostenit genetic, pe care il dezvolta uimitor de la o zi la alta.

Ma uit in urma cu ceva timp, si ma gandesc oare cum ma puteam crede fericita fara ei?Oare cum puteam locui si vietui atat de singuri, oare cum de totul se invartea in jurul unei existente lipsite de esenta vietii?

Acum, la putina vreme dupa fericitul eveniment simt, mai mult ca oricand, ca toate in viata au un scop, toti ne nastem cu un sens, iar al meu este cu siguranta acela de a fi MAMA, inainte de orice!

Si mai cred ca atat de mult iubesc copiii, si atat de tare mi-am dorit sa ma inconjur de ei, incat am primit mai mult decat m-am asteptat!

Teoria sustine ca sarcina cu gemeni sta in ereditate si are explicatii logice din punct de vedere medical.Am citit ca la nivel global, sansele de a avea gemeni in epoca contemporana sunt de 3%. Chiar daca nu este un procent satisfacator sau foarte mare, sansele actuale sunt mai mari decat erau in anii ’80, cand erau cu mult sub acest procent.

Pentru mine insa ideea se rezuma mult mai simplu la : „este o minune pe care nimeni nu o va putea descifra vreodata!”

Si ele m-au ales pe mine sa le ghidez pasii catre lumea asta mare!Pe mine o femeie simpla, cu idealuri si vise, cu dezamagiri si regrete, cu sperante si credinte..

Iar eu nu incetez sa multumesc pentru o asa onoare plina de iubire la patrat:)

Cate sentimente nutreste o mama pentru puiul ei? Cata iubire, ocrotire, daruire? Infinite as zice…

Dar o mamica de gemeni? Asa-i ca pentru ea infinitul nu e de ajuns? 🙂

Jocuri de cabana cu miros de dovleac copt!

Astazi cand am deschis fereastra sa imi incarc narile cu aer tomnatic, m-a lovit din plin un miros de iarna!Proaspat, rece si cu note de Sarbatori:)

Asa ca in tonul vremii de afara am dospit un dovleac la cuptor, ca sa inmiresmam a iarna si incaperile:)

Apoi, acum intr-un moment de respiro, ma gandesc la jocurile de cabana pe care le initiam cand eram 2.Doar noi..

Acum va trebui sa gasim formule de 4, jocuri amuzante si atractive care sa faca iarna de afara sa se lipeasca cu obrazu-i rece de geam, uitandu-se la noi cu ciuda:)

Imi trec prin cap o sumedenie de idei, care mai de care mai nastrusnice: Jocul Tacerii, Gaseste Darurile Mosului, Descopera Podoabele, si deodata ma trezesc inapoi in timp cu vreo 20 de ani, pe vremea copilariei, cand petreceam iernile cu atata drag de joc si joaca, aveam obrajii precum doua mere rumene de la zapada, o gramada de haine groase mai grele decat noi , dar care nu ne impiedicau sa mergem la sanius si apoi seara, dupa o zi de zbenguiala, sa ne dezghetam nasucurile cu ceai cald cu scortisoara si turta dulce, cu colinde si scrisori catre Mos Craciun.

Imi privesc albinutele dormind adanc si ma intreb : oare stiu ce frumuseti ii pandesc, oare banuiesc ei ce se ascunde dincolo de ferestrele aburinde si ce frumoasa e copilaria care abia le asteapta primii pasi?

Atatea raspunsuri de gasit, si mai multe intrebari de asternut in gand, insa un lucru e cert : voi retrai copilaria o data cu albinutele si-i voi indemna sa guste din toate clipele de nastrusnicie petrecute impreuna, pentru ca fiecare iarna sa fie de neuitat!

Evident nu va lipsi din peisaj mireasma dovleacului copt, care ma cuprinde din ce in ce mai mult, acum la ceas de amiaza:)

Voi, dragi mamici de gemeni mici(si nu numai), ce jocuri de cabana initiati cu copiii in anotimpul rece si cat de mult redeveniti parte a copilariei o data cu ei?

 

 

 

 

 

Atentie distributiva si joaca permanenta!

Da stiu suna cumva a definitie, si nici nu e departe de adevar.Cam astea sunt cerintele albinutelor mele in momentul de fata.

Trecem usor usor prin pusee de crestere, prin crize de personalitate, prin dorinta de a fi in centrul atentiei, toate asezonate cu un chef de joaca nemasurabil si o energie debordanta!Si bineinteles toate la dublu 🙂

Uneori, simt nevoia de o pauza in acest program solicitant, ca pana si cel mai napastuit angajat mai ia cate o pauza din cand in cand, atunci cand nu e seful de fata, dar in cazul meu, nu intotdeauna se poate…

Meseria de mamica de gemeni vine la pachet cu disponibilitate 25/24, zambete si vorbe bune fara incetare si un nelimitat spirit ludic ce e musai sa troneze!

Asa a fost si ziua de astazi, insa am avut parte si de o mica pauza, in care desi stiam ca sunt o sumedenie de lucruri de pus la punct, am zabovit o vreme langa cele doua albinute somnoroase, admirandu-le fiecare suflu lin al somnicului, fiecare grimasa aduse de vise, multumind Divinitatii pentru privilegiul pe care il am!

Si uite-asa mi-am reincarcat bateriile, pentru o dupa-amiaza cu joc si voie buna, presarate cu balaceala de la baita de seara printre ratuste colorate 🙂